Калан (Румунија)

Калан
Călan
Калан; Călan
	Грб
Административни подаци
Држава	Румунија
Жупанија	Хунедоара
Становништво
Становништво	‍
— 2011.	11.279
Географске карактеристике
Координате	45° 44′ 10″ С; 23° 00′ 31″ И / 45.736111° С; 23.008611° И
Површина	101,5 km2
	Калан Калан на карти Румуније
Остали подаци
Градоначелник	Адријан Филип Јованеск
Веб-сајт
	www.calan.info.ro

Калан (рум. Călan, нем. Klandorf, мађ. Pusztakalán) град је у Румунији, у средишњем делу земље, у историјској покрајини Трансилванија. Калан је град у оквиру округа Хунедоара.

Калан је према попису из 2011. имао 11.279 становника.^[3]

Географија

Град Калан налази се у крајње југозападном делу историјске покрајине Трансилваније, близу историјске границе са Банатом. Од најближег већег града, Темишвара, град је удаљен 185 км источно.

Калан се образовао покрај у долини реке Стреј, на надморској висини од приближно 230 метара. Око града се издижу Карпати.

Историја

У Дакији је постојало једно село познато као Аквае. Археолошки докази показују да је место било насељено дуго времена.

1387 – Први пут се помиње у неком документу.

1961. – Калан је добио статус града.

Места интересовања укључују челичане у Калану, цркву Стреј и цркву Светог Георгија.

Становништво

У односу на попис из 2002., број становника на попису из 2011. се смањио.

Демографија
1966.	1977.	1992.	2002.	2011.
11.761	12.397	14.738	14.714	11.279

Матични Румуни чине већину градског становништва Калана (око 90%), а од мањина присутни су Мађари (5%), Немци и Роми у веома малом броју. Мађари и Немци (тј. Саси) су до средине 20. века чинили много значајнији део становништва града.

По питању вероисповести, већина становника су православци (76,58%), али има и мањина римокатолика (7,03%), пентекосталаца (4,94%) и реформатора (1,11%). За 7,83% становништва верска припадност није позната.^[4]

Додатна литература

Nikolaus Rudolf Pilly, Ionel Stoicoi, Funcționarea furnalelor cu intensitate de ardere mărită, Institutul de documentare tehnică, București, 1961
Nikolaus Rudolf Pilly, Doinel Frențoni, Uzina "Victoria" Călan 1870 - 1970 IPH Deva, 1970.
Magdalena Bunta, P. Gyulai, Batiz: monografia manufacturii de faianță fină, Editura Muzeul de Istorie, 1971.
Din istoria metalurgiei românești, (Andrei Alexandrescu, Ovidiu Hătărescu, Ștefan Olteanu, Nicolae Pilly, coordonator Ștefan Tripșa). Editura Tehnică, București, 1981.
Nikolaus Rudolf Pilly, Punerea corectă în funcțiune a furnalelor, Institutul de documentare tehnică. București 1967.
Nikolaus Rudolf Pilly, Sidermet Călan 1871 –1996, monografie, Editura Destin, Deva, 1996.
Maria Razba, Personalități hunedorene: oameni de cultură, artă, știință, tehnică și sport (sec. XV - XX); dicționar, Editura Emia, 2000.
Județul Hunedoara: monografie. Vol. 1 - De la începuturi până la sfârșitul celui de-al doilea război mondial, coordonator Ioan Sebastian Bara, Casa de Editură Emia, 2012.
Județul Hunedoara: monografie. Vol. 2 - Economie și societate, coordonator Ioan Sebastian Bara, Casa de Editură Emia, 2012.
Județul Hunedoara: monografie. Vol. 3 - Cultură și spiritualitate, coordonator Ioan Sebastian Bara, Casa de Editură Emia, 2012.
Județul Hunedoara : monografie. Vol. 4 - Om, natură, ocupații coordonator Ioan Sebastian Bara, Casa de Editură Emia, 2014.
Județul Hunedoara : monografie. Vol. 5 - Personalități hunedorene coordonator Ioan Sebastian Bara, Casa de Editură Emia, 2015.
Daniel Lăcătuș, Călanul în imagini. Volumul I. Clădiri și monumente istorice, Editura StusIS, Iași, 2015.
Daniel Lăcătuș, Poezia creștină în prima jumătate a secolului al XX-lea. Orașul Călan, prefață de Paul Aretzu și Pr. Conf. Univ. Dr. Constantin Necula, Editura Stef, 2016.
Daniel Lăcătuș, Orașul Călan la Marea Unire, prefață de prof. univ. dr. Ioan Bolovan, Editura StudIS, 2019.
Daniel Lăcătuș, Istoria vieții literare a orașului Călan. 1875-2018, prefață de Adrian Dinu Rachieru, note (coperta a 4-a) de Cornel Ungureanu, Aureliu Goci și Emanuela Ilie, Editura Pim, Iași, 2019.

Референце

^ „Recensământul Populației și al Locuințelor 2002 - populația unităților administrative pe etnii”. Kulturális Innovációs Alapítvány (KIA.hu - Fundația Culturală pentru Inovație). Архивирано из оригинала 14. 10. 2013. г. Приступљено 6. 8. 2013.
^ „Tab8. Populația stabilă după etnie – județe, municipii, orașe, comune”. Institutul Național de Statistică din România. јул 2013. Архивирано из оригинала 18. 01. 2016. г. Приступљено 05. 08. 2013.
^ Rezultatele finale ale Recensământului din 2011: „Tab8. Populația stabilă după etnie – județe, municipii, orașe, comune”. Institutul Național de Statistică din România. 2013.
^ Rezultatele finale ale Recensământului din 2011: „Tab13. Populația stabilă după religie – județe, municipii, orașe, comune”. Institutul Național de Statistică din România. 2013.

Спољашње везе

Званични веб-сајт

Овај чланак везан за насеља у Румунији је клица. Можете допринети Википедији тако што ћете га проширити.

[1] „Recensământul Populației și al Locuințelor 2002 - populația unităților administrative pe etnii”. Kulturális Innovációs Alapítvány (KIA.hu - Fundația Culturală pentru Inovație). Архивирано из оригинала 14. 10. 2013. г. Приступљено 6. 8. 2013.

[2] „Tab8. Populația stabilă după etnie – județe, municipii, orașe, comune”. Institutul Național de Statistică din România. јул 2013. Архивирано из оригинала 18. 01. 2016. г. Приступљено 05. 08. 2013.

[3] Rezultatele finale ale Recensământului din 2011: „Tab8. Populația stabilă după etnie – județe, municipii, orașe, comune”. Institutul Național de Statistică din România. 2013.

[4] Rezultatele finale ale Recensământului din 2011: „Tab13. Populația stabilă după religie – județe, municipii, orașe, comune”. Institutul Național de Statistică din România. 2013.

[1]

[2]

[3]

[4]